Art. 1: Justiţia ocupă un loc esenţial în orice societate fundamentată pe principiile statului de drept, iar magistraţilor le aparţine o putere şi, corelativ, o responsabilitate cu totul specială. În exercitarea acestora, în raporturile cu justiţiabilii, cu ceilalţi participanţi la activitatea de judecată, cu societatea în ansamblul său, a cărei încredere în independenţa şi corectitudinea justiţiei este prioritară, magistraţilor le revin drepturile recunoscute prin lege şi obligaţii reglementate, de asemenea prin lege.

Art. 2: Rolul Codului deontologic este acela de a formula standarde de conduite magistratului pentru ca aceasta să fie conformă cu onoarea şi demnitatea profesiei sale.

Art. 3: Respectarea standardelor de conduită prescrise de Codul deontologic este evaluată de către organele competente, potrivit legii, să intervină în desfăşurarea carierei profesionale a magistraţilor. Încălcarea acestor reguli poate conduce la angajarea, potrivit legii a răspunderii disciplinare numai în ultimă instanţă, atunci când gravitatea sa o impune.

Art. 4: Prezentul Cod este deopotrivă aplicabil tuturor magistraţilor, cu excepţia dispoziţiilor Capitolului VII, care se aplică numai magistraţilor procurori.

Art. 5: Magistraţii sunt obligaţi să apere independenţa justiţiei nu ca pe un privilegiu care le-ar aparţine, ci ca pe o garanţie pentru societate, fără de care aceasta nu ar putea exista ca o societate democratică, organizată pe principiul supremaţiei dreptului.
Ei trebuie să-şi exercite funcţia cu obiectivitate şi imparţialitate, având ca unic temei legea şi principiile generale ale dreptului, fără a da curs presiunilor şi influentelor exterioare.
În desfăşurarea oricărei activităţi, magistraţii trebuie să aibă un comportament care să nu pună în nici un caz în pericol încrederea în independenţa lor.

Art. 6: Magistraţilor le este interzis să facă parte din partide politice sau să desfăşoare activităţi publice cu caracter politic. Ei pot participa la reuniuni publice numai în măsura în care nu îşi exprima în acest cadru convingeri politice.
Magistraţii nu pot milita pentru aderarea altor persoane la o formaţiune politică, nu pot participa la colectarea fondurilor pentru formaţiunile politice şi nu pot permite folosirea prestigiului sau a imaginii lor în astfel de scopuri.
Magistraţii nu pot să acorde nici un fel de sprijin unui candidat la o funcţie publică cu caracter politic.

Art. 7: Magistraţii trebuie să utilizeze toate mijloacele aflate la îndemâna lor pentru ca participarea la viaţa activă politică a rudelor lor apropiate să nu le afecteze imparţialitatea şi să elimine orice aparenţă că aceasta le-ar putea afecta imparţialitatea în îndeplinirea îndatoririlor profesionale.

Art. 8: Magistraţii nu se pot servi de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea funcţiilor pentru a-şi exprima convingerile politice.

Art. 9: Participarea, în condiţiile permise de lege, a magistraţilor la diverse comisii sau comitete pentru elaborarea proiectelor de legi, regulamente, tratate sau convenţii internaţionale sau în orice alt tip de comisii, precum şi consultarea acestora cu privire la elaborarea unor proiecte nu trebuie să le afecteze independenţa şi imparţialitatea ca acestea ar putea fi afectate.

Art. 10: Magistraţii au îndatorirea de a contribui la garantarea supremaţiei legii şi a statului de drept, a drepturilor şi libertăţii fundamentale ale cetăţenilor.
În procesele penale, aceştia trebuie în mod deosebit să respecte prezumţia de nevinovăţie şi să nu-şi exprime opinia asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane decât în formele şi prin mijloacele cerute de lege.
Magistraţii nu pot refuza să soluţioneze o cauză pe motiv ca legea nu prevede, este neîndestulătoare sau neclară.

Art. 11 :Atât în cursul procedurilor care se desfăşoară înaintea lor, cât şi în afara acestora, magistraţii sunt datori să nu manifeste, în nici un mod, vreo prejudecată legată de rasa, sexul, religia, naţionalitatea, statutul socio-economic şi cultural al unei persoane.
Ei au îndatorirea de a proteja egalitatea cetăţenilor în faţa legii, asigurându-le un tratament juridic nediscriminatoriu, de a le respecta şi apăra demnitatea, integritatea fizică şi morală a tuturor persoanelor care participă în orice calitate, la procedurile judiciare. Nici un motiv nu poate justifica recurgerea la tratamente degradante sau umilitoare ori lezarea integrităţii fizice şi a sănătăţii sau demnităţii persoanelor.

Art. 12: Magistraţii sunt datori să aducă la cunoştinţa celor competenţi să dispună cu privire la abţinere, orice situaţii în care au sau ar putea exista aparenţa că ar avea vreun interes de orice natură.

Art. 13: Magistraţii nu pot să dea consultaţii scrise sau verbal unor probleme litigioase chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau pachete decât acelea în cadrul cărora îşi exercita funcţia, şi nici să-şi exprime public părerea asupra unor procese aflate în curs de desfăşurare asupra unor litigii cu care a fost sesizat parchetul.
Magistraţilor le este permis să pledeze, în condiţiile prevăzute de lege numai în cazurile lor personale, ale părinţilor, soţiilor şi copiilor lor, precum şi a persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar şi în asemenea situaţii însă, le este îngrădit să se folosească de calitatea pe care o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie să se ferească să creeze aparenţa că ar putea influenţa în orice fel soluţia ce se va da.

Art. 14: Magistraţii sunt chemaţi să-şi îndeplinească cu competenţă şi corectitudine îndatoririle profesionale ce le revin şi să-şi respecte obligaţiile cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu.

Art. 15: Magistraţii sunt datori să depună diligenţa necesară în vederea îndeplinirii cu celeritate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile, a lucrărilor care le revin, conform repartizării.
În acest scop, sunt obligaţi să respecte programul de lucru şi să nu se angajeze în activităţi a căror desfăşurare ar afecta timpul pe care ar trebui să-l aloce îndeplinirii îndatoririlor profesionale şi a celor de serviciu. În cazul în care ar apărea un asemenea risc, magistraţii au datoria de a renunţa la celelalte activităţi, pentru a nu prejudicia intereselor părţilor şi imaginea justiţiei în societate.

Art. 16: Magistraţii trebuie să impună ordine şi decenţă în timpul soluţionării cauzelor prin adoptarea unei atitudini demne , civilizate şi imparţiale faţă de părţi, avocaţi, martori, experţi şi celelalte persoane cu care intră în contact în calitatea lor.

Art. 17: Magistraţii au obligaţia de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informaţiile pe care le-au obţinut în calitate de magistraţi.
În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidenţial, magistraţii sunt obligaţi să păstreze materialele respective în incinta instanţei sau parchetului şi să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege şi regulament.

Art. 18: Magistraţii sunt obligaţi să folosească sau să permită utilizarea resurselor şi mijloacelor materiale care le sunt puse la dispoziţie numai conform destinaţiei lor, exclusiv în interesul instanţei.
Ei au îndatorirea de a menţine în bună stare mijloacele şi dotările care le-au fost încredinţate şi de a le restitui în momentul în care li se solicită sau la încetarea activităţii.

Art. 19: Magistraţii au îndatorirea de a se preocupa în permanenţă de actualizarea cunoştinţelor profesionale şi de menţinere la un nivel corespunzător de competenţă profesională.
În acest scop, ei sunt obligaţi să efectueze, cel puţin o dată la 5 ani, stagii organizate de pregătire sau după caz, de perfecţionare profesională, la Institutul Naţional al Magistraturii. La instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori în cadrul formelor organizate de curţile de apel sau, după caz, de parchetele de pe lângă curţile de apel.
De asemenea, le revine îndatorirea ca prin eforturi individuale să-şi aprofundeze continuu cunoştinţele teoretice, să-şi actualizeze informaţiile în domeniul legislaţiei naţionale şi a dreptului internaţional, în special european.

Art. 20: În exercitarea funcţiilor de conducere în care sunt numiţi, magistraţii trebuie să se preocupe de organizarea activităţii personalului şi de folosirea mijloacelor materiale cu maximum de eficienţă, să manifeste iniţiativă şi spirit de responsabilitate. În luarea deciziilor, ei trebuie să acorde întotdeauna prioritate intereselor instanţei, respectiv ale parchetului şi bunei administrări a justiţiei.
Magistraţii care îndeplinesc funcţii de conducere au îndatorirea de a verifica orice informaţie primită în legătură cu neregulile în desfăşurarea activităţii, de a lua masurile de competenţa lor, inclusiv cele de sancţionare sau de a sesiza autorităţile ierarhic superioare, atunci când luarea măsurilor corespunzătoare depăşeşte competenţa lor.
Atunci când formulează sau avizează propuneri de promovare, transferare sau numire a unor magistraţi sau când avizează sau decid cu privire la angajarea personalului auxiliar, magistraţii cu funcţii de conducere sunt datori să examineze cu imparţialitate şi obiectivitate criteriile legale referitoare la competenţa profesională şi la calităţile morale ale candidaţilor.
Magistraţii cu funcţii de conducere nu pot folosi prerogativele pe care le au pentru a interveni, altfel decât le este permis prin lege, în desfăşurarea proceselor în curs ori pentru a influenţa soluţia dată.

Art. 21: Atât în exercitarea atribuţiilor profesionale cât şi în afara acestora, magistraţii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natura să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate.
Magistraţii trebuie să apere prestigiul puterii judecătoreşti printr-o comportare adecvată în relaţiile cu justiţiabilii, cu colegii, cu reprezentanţii celorlalte organe ale statului, cu întregul corp social.

Art. 22: Magistraţilor nu le este îngăduit să pretindă sau să accepte să-şi rezolve interesele personale, familiare, sau ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii, fiindu-le cu desăvârşire interzis să se folosească de calitatea lor de magistraţi pentru a obţine avantaje sau priorităţi în rezolvarea unor astfel de interese.
Magistraţilor nu le este permis să intervină pentru a influenţa în vreun fel deciziile, sau să accepte ca alţii să o facă în interesul lor atunci când aspiră la promovare, transfer sau o desemnare de orice natură.

Art. 23: Relaţiile magistraţilor cu colegii lor trebuie să fie corecte, bazate pe respect şi bună credinţă, indiferent de funcţia acestora. Magistraţii nu îşi pot exprima părerea cu privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor cu excepţia în care aceasta afectează imaginea justiţiei, în acest caz putând să aducă această împrejurare la cunoştinţa persoanelor însărcinate cu atribuţii de conducere şi control din cadrul instanţei sau al Ministerului Justiţiei, respectiv al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

Art. 24: Magistraţii pot colabora la publicaţii de specialitate, precum şi la acelea cu caracter literar, ştiinţific sau social, ori la emisiuni audiovizuale, numai dacă acestea nu au caracterul de acţiuni politice şi numai dacă nu este afectată imaginea şi interesul justiţiei, precum şi încrederea publică în instituţia judiciara. Informaţiile referitoare la litigiile aflate pe rolul instanţei ori parchetului, precum şi orice informaţii cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii magistraţilor desemnaţi de conducerea instanţei sau parchetului şi în condiţiile stabilite prin Regulament.

Art. 25: Magistraţii sunt liberi să formeze asociaţii profesionale sau alte organizaţii având ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregătirii profesionale şi protejarea statutului lor, pot adera la asociaţii profesionale locale, naţionale sau internaţionale şi pot participa la reuniunile acestora.
În nici una dintre aceste situaţii însă, magistraţii nu trebuie să accepte responsabilităţi, nici să se angajeze în activităţi care ar putea afecta negativ desfăşurarea activităţii profesionale sau care, prin natura, modul de finanţare ori modalitatea de acţiune ar putea, în orice formă, să impieteze asupra îndeplinirii cu corectitudine, imparţialitate şi în termenele legale a îndatoririlor profesionale.

Art. 26: Magistraţii nu pot cumula această calitate cu nici o alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Chiar în acest caz însă, magistraţilor le este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi din care ar obţine avantaje de orice natură, ei sau rudele lor apropiate, dacă acestea le-ar afecta imparţialitatea sau ar putea aduce atingerea statului lor de magistrat ori ar putea crea aparenţa unei asemenea afectări a imparţialităţii.

Art. 27: Judecătorilor şi procurorilor, le este interzisă exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităţilor de comerţ, precum şi participarea la conducerea unor societăţi comerciale sau civile ori a regiilor autonome. De asemenea, le este interzisă participarea la administrarea unor asemenea societăţi sau regii autonome.

Art. 28: Magistraţilor le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, daruri sau promisiuni de daruri, favoruri sau împrumuturi, în exercitarea sau în vederea exercitării atribuţiilor profesionale.
În exercitarea sau în vederea exercitării profesiei, magistraţii pot primi cărţi juridice oferite de autorii sau editorii lor, invitaţii la activităţi cu caracter profesional, burse în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi participanţi.
Magistraţilor le este interzisă participarea directă sau prin persoane interpuse, la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor în condiţiile legii.

Art. 29: Magistraţii care doresc să părăsească corpul magistraţilor au obligaţia de a aduce imediat la cunoştinţa conducătorului instanţei sau parchetului decizia lor, în vederea îndeplinirii formalităţilor necesare pentru eliberarea din funcţie. Ei nu pot desfăşura alte activităţi, incompatibile cu funcţia de magistrat, până în îndeplinirea formalităţilor necesare pentru eliberarea din funcţie.

Art. 30: Magistraţii sunt datori să depună în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege declaraţia de avere.

Art. 31: Magistraţii procurori îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic.
În exercitarea funcţiei lor, magistraţii procurori trebuie să dea dovadă de imparţialitate, orientându-şi întreaga activitate spre descoperirea adevărului.
Procurorii sunt obligaţi să administreze toate probele necesare descoperirii adevărului atât cele în favoarea acuzării cât şi a apărării. Ei sunt obligaţi să asigure respectarea prezumţiei de nevinovăţie a învinuiţilor şi inculpaţilor.

Art. 32: Procurorii au îndatorirea de a îndeplini cu celeritate şi corectitudine dispoziţiile date, conform legii, de superiorii ierarhici.

Art. 33: Magistraţii procurori sunt obligaţi să se abţină de a interveni în secretul deliberării şi de a face aprecieri cu privire la hotărârile judecătoreşti, în afara celor cuprinse în motivarea căilor de atac exercitate în condiţiile legi.